Pe cine iubesc eu, Isuse, mai mult decât Tine?
E încă posibilă-această tendință în mine?
Oare mai e cineva sau ceva care are
În inima mea alocat un spațiu mai mare?

La cine mi-e gândul, și unde-mi consum energia?
Mă bizui pe oameni sau lucruri să-mi dea bucuria?
E locul întâi cumva ocupat câteodată?
Ți-am dat viața mea să domnești în ea, dar nu toată?

Mi-ai spus că există un preț dacă merg după Tine,
Să știu dinainte să-mi fac socotelile bine,
Că viața pe urmele Tale nu e ușoară,
Ci-înseamnă renunțare sub a crucii povară.

Câtă nevoie am zilnic de a Ta îndurare!
O, te rog, păstrează Tu în mine gustul de sare,
Să nu am niciodată altă prioritate,
Ci pe Tine, Isuse, înainte de toate.